Sinergia dintre creativitate, ingeniozitate, sofisme şi silogisme valorizează creația cu dimensiuni creaționale hiperbolice, şi ridică omul la statutul superior de artist valoros care se focusează pe aptitudinile spirituale şi creative şi acordă factor secundar aptitudinilor exoterice şi fizice cu care este înzestrat vulgul având caracteristica depreciativă a non-creativității, căci artiştii şi vulgul au elemente incompatibile înregistrând discrepanța care se reflectă în elementele matriceale ale celor două tipologii dihotomice de oameni.

Sinergia dintre evoluție şi succese îi facilitează omului accederea la prosperitate, îl îndepărtează de pauperitatea şi precaritatea consolidate de involuție şi insuccese ce preced înfrângerile care dacă se cronicizează, modelează omul-înfrânt abandonându-se hazardului şi haosului care îi dau o mişcare în zig-zag a fi-ului energizat de simțirea acordată la inima a cărei inteligență, intuiție şi subtilitate depăşesc sagacitatea minții.

Sinergia dintre involuție şi refractar poate retrograda viața urmând descendentul, poate degrada stilul de viață, poate deconfigura sistemul uman, poate încovoia axa ființială, şi poate plia pe viață ordinarul, inferioritățile, gregaritățile şi grobianul.